femeiadezahar.blogspot.com
Femeia la 40 de ani: Şi cireşele negre roşesc...
http://femeiadezahar.blogspot.com/2013/02/si-ciresele-negre-rosesc.html
Marți, 19 februarie 2013. Şi cireşele negre roşesc. Un timp a locuit într-un alt castel. Venea dintr-o lume cu oameni sensibili şi adora culorile. Se bucura de răsăritul soarelui şi provoca luna să-i zâmbească. Cireaşa neagră roşea atunci când întâlnea steaua albastră, chiar dacă nu-şi vorbeau. A oprit timpul şi s-a întors la castel. Femeia la 40 de ani are codiţe împletite cu parfumul cireşelor negre. Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom). Cât timp arzi, nu te ard cuvintele! Şi cireşele negre roşesc.
femeiadezahar.blogspot.com
Femeia la 40 de ani: Cât timp arzi, nu te ard cuvintele !
http://femeiadezahar.blogspot.com/2013/02/cat-timp-arzi-nu-te-ard-cuvintele.html
Duminică, 24 februarie 2013. Cât timp arzi, nu te ard cuvintele! Am cunoscut oameni care m-au învăţat să trăiesc. Nu le-am spus , Mulţumesc' , pentru că nu am vrut să ştie că îmi raportez emoţiile, gândindu-mă la ei. Secretul pe care l-am aflat, m-a învăţat să trăiesc clipa intens. Am cunoscut oameni care m-au învăţat să plâng. Nu le-am spus , Mulţumesc' , pentru că nu am vrut să-mi cunoască lacrimile din suflet. Cuvintele care m-au rănit, m-au învăţat să merg mai departe şi să iubesc apa sărată. Când vr...
femeiadezahar.blogspot.com
Femeia la 40 de ani: Culoare, magie şi o poveste nescrisă
http://femeiadezahar.blogspot.com/2013/02/culoare-magie-si-o-poveste-nescrisa.html
Duminică, 24 februarie 2013. Culoare, magie şi o poveste nescrisă. M-am trezit când prima rază de soare mă chema să alerg şi să-i ating zâmbetul. Am băut în grabă o cafea şi am auzit bătaia puternică a ceasului: Tic! M-am lăsat purtată de secunde, apoi de minute şi m-am trezit în faţa unei uşi din lemn. Am bătut şi am aşteptat un răspuns. Ce ciudat, nici un răspuns! Femeia la 40 de ani ţine în palmă inima personajului dintr-o poveste nescrisă. Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom). Lista mea de bloguri.
femeiadezahar.blogspot.com
Femeia la 40 de ani: ianuarie 2013
http://femeiadezahar.blogspot.com/2013_01_01_archive.html
Luni, 21 ianuarie 2013. Cât de departe este .departe? Deschid portiera şi urc în maşină. Cobor geamul din dreapta şi respir aerul rece. Încă este iarnă? Cât de departe este primăvara? Conduc prin intersecţie cu grijă, dar un biciclist mă derutează. Încerc să-l feresc. Simt parfumul Rabanne şi merg pe contrasens. Pornesc avariile şi încerc să găsesc drumul corect. Cât de departe e linia ce trebuie urmată? Aş vrea să zbor asemeni unei Păsări Phoenix şi să renasc de câte ori doresc, dar acest vis e departe.
femeiadezahar.blogspot.com
Femeia la 40 de ani: Când vrei să zbori, zboară !
http://femeiadezahar.blogspot.com/2013/02/cand-vrei-sa-zbori-zboara.html
Vineri, 22 februarie 2013. Când vrei să zbori, zboară! Un fluture galben a adormit. Am intrat cu paşi mărunţi prin visul lui şi m-am plimbat. Câteva culori mi-au povestit despre frumuseţea unui suflet, altele s-au agitat să îmi spună despre muzica preferată şi dansul care îl făcea fericit, când zbura deasupra florilor. M-am uitat la ceas să îl aud cum cântă: Tic! Femeia la 40 de zile ţine în palmă un fluture galben, adormit. Abonați-vă la: Postare comentarii (Atom). Cât timp arzi, nu te ard cuvintele!
femeiadezahar.blogspot.com
Femeia la 40 de ani: februarie 2013
http://femeiadezahar.blogspot.com/2013_02_01_archive.html
Duminică, 24 februarie 2013. Cât timp arzi, nu te ard cuvintele! Am cunoscut oameni care m-au învăţat să trăiesc. Nu le-am spus , Mulţumesc' , pentru că nu am vrut să ştie că îmi raportez emoţiile, gândindu-mă la ei. Secretul pe care l-am aflat, m-a învăţat să trăiesc clipa intens. Am cunoscut oameni care m-au învăţat să plâng. Nu le-am spus , Mulţumesc' , pentru că nu am vrut să-mi cunoască lacrimile din suflet. Cuvintele care m-au rănit, m-au învăţat să merg mai departe şi să iubesc apa sărată. M-am tr...
femeiadezahar.blogspot.com
Femeia la 40 de ani: decembrie 2012
http://femeiadezahar.blogspot.com/2012_12_01_archive.html
Vineri, 28 decembrie 2012. Scrisoare netrimisă de Crăciun. Mi-am cumpărat carton colorat roşu şi fâşiile de quilling pentru a crea acea scrisoare. Îngeraşul zâmbea din colţul drept al scrisorii şi primele rânduri le-am scris cu cerneală albastră. Am greşit prima literă din nume, pentru că telefonul a sunat şi am scris din nou, o altă scrisoare cu un alt îngeraş. O altă literă mi-a scăpat printre degete, pentru că văzuse un om de zăpadă, la geam. Dar, o va primi când ne vom revedea într-un alt an dement.
